miercuri, 3 iunie 2009

Intermezzo... remember !



In vesela larma a lumii mizere
Constiinta un pret prea mare isi cere
Ca-nsangeratul sa nu dispere

Si-n rest e tacere,
Negreala,
Neant si durere...

Vanzand iubire pentru putere
Fiinta desfraiele-arunca, paupere,
Incat se sufoca si cactusii-n sere !

Si-n rest e tacere,
Negreala,
Neant si durere...

Jalnicul cantec plange-o viata de vis
Al haului rupt, rasucit paradis...

Tam-tamuri salbatice-i canta isonul
Si crunt, chisnovatic se-mprastie zvonul

Ca-n rest e tacere,
Negreala,
Neant si durere...

6 comentarii:

  1. "Jalnicul cantec plange-o viata de vis
    Al haului rupt, rasucit paradis..." - Magic Storm, deşi tristă, poezia mi-a plăcut. Am selectat în mod deosebit aceste două versuri... Frumoasă metafora paradisului răsucit.

    RăspundețiȘtergere
  2. E una din poeziile vechi, din vremuri rrasucite, indoite...

    RăspundețiȘtergere
  3. Trista poezia dar plina de sentimente... Pare o continuare direasca a furtunii de ieri...

    RăspundețiȘtergere
  4. da, a fost continuarea unui uragan di ncare am supravietuit amandoi desi corabia era gaurita si noi raniti.:))
    acum dorinta de viata e mai mare decat a fost vreo data si asta e bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. E bine cand mai exista o "vesela" larma a lumii mizere; inseamna ca exista si outerea de a merge mai departe!
    Foarte frumoasa poezia...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ankhiy - Puterea de a merge mai departe exista dar trebuie sa stim sa o cautam in noi.
    Iti multumesc, te mai astept.

    RăspundețiȘtergere