Mi-e dor de verile
.jpg)
fierbinti si apele reci ca gheata, de iarba inalta in care ma ascundeam ca un pitic sa nu ma vada nimeni, mi-e dor de ploile calde si repezi de vara, in care ma jucam desculta.
Hm, si-acum imi place sa merg desculta, sa simt apa, pamantul, firul iebii strivit sub talpi , sa ma las prada frumusetii.
Mi-e dor sa stau departe de lumea asta nebuna si sa privesc apusul soarelui ce lumineaza o stanca.
Hei, imi cam miroase a vacanta !
Postări
...si mie, mie dor...
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa iti doresc!
"Mi-e dor sa stau departe de lumea asta nebuna si sa privesc apusul soarelui ce lumineaza o stanca" - nu pot decât să spun că şi eu simt nevoia unui apus de soare la poale de munte, dar momentan trebuie să mulţumesc cu apusul de soare de după blocuri...
RăspundețiȘtergere@ Cristian Lisandru:
RăspundețiȘtergeredupa blocuri,... dupa bloguri suntem noi...
@ valy:
RăspundețiȘtergereBine ai revenit !
Imi miroase a vacanta si stiu bine ca nu am timp dar macar visez la ea.:)
Un weekend placut !
tuturor ne e dor de cate ceva! Probabil ca am pierdut muult "dor" in ultimele secole! Traim intr-un doooooor continuuu
RăspundețiȘtergere@ orianda :
RăspundețiȘtergereinlantuiti in viata de zi cu zi uitam sau pur si simplu nu mai avem timp sa ne bucuram de natura
Aceeasi frumusete, aceleasi amintiri. Putini se nasc cu harul acesta, de a simti natura, pamantul, apa, in elementul lor nativ. Pe alte meleaguri ii spune barefoot lifestyle.
RăspundețiȘtergere@ pheideas - Fara natura sunt un om mort, acolo ma simt bine, acolo imi gasesc linistea de care am nevoie.... acolo sunt EU
RăspundețiȘtergereEu am crescut in natura. Am batut muntii si padurile, am pasit pamantul reavan descult, apele limpezi mi-au imbatat setea, muschiul verde mi-a fost pat. M-am intins in iarba campurilor culcata de vant si-am privit cerul, intins pe spinarea muntilor. Am ascultat pasari si-am vazut caprioare in goana dimineata, apoi ursi in margine de stana seara. Cel mai greu e cand n-ai cui impartasi toate astea. Ma bucur ca mai sunt oameni care pretuiesc vesnicia.
RăspundețiȘtergere@ pheideas - Hm, ai dreptate , imi aduc aminte ca atunci cand eram copil nu voiam sa ma fac nici medic , nici politist , nici inginer cum doreau alti copii, eu imi doream sa fiu" Calatore".Spre satisfactia mea , pana m-am casatorit si pana au inceput greutatile , am calatorit mult prin tara dar si un pic peste hotare,setea de natura nu s-a ostoit si nu cred ca va disparea din fiinta mea.A fost si va ramane cea mai mare dorinta.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereOoo, am fost la Cernica, am vizitat cam toate manastirile.
RăspundețiȘtergereIti multumesc . Cu bine!
Abia aşteptăm să mergem în natură. Ajunşi acolo ne revine dorul oraşului.
RăspundețiȘtergere@Ioan
RăspundețiȘtergereDepinde, eu una as vrea sa stau o luna ,undeva, la munte, sa nu stiu de nimic, de nimeni, sa fiu doar eu si muntele, simt ca ma sufoc in apartament si duc dorul casei cu cerdac, a florilor ,a copacilor si a buruienilor din curte.=))
O manastire. Daca erai aproape, iti recomandam manastirea Suzana, la Cheia-Prahova. Colt de rai. Si nu costa mult.
RăspundețiȘtergere;;) N-o stiu , n-am auzit de ea.
RăspundețiȘtergereA fost deschisa dupa '90?
Ba da, mi-o amintesc. Am fost pe acolo prin '86 sau '87.E una dintre cele mai vechi manastiri din zona iar imprejurimile erau de o salbaticie fermecatoare. Nu stiu cum este acum, au trecut multi ani.
RăspundețiȘtergereAm visat odata un bloc uitat intr-o padure salbatica inte doua dealuri abrupte, cu tineri si tinere in capul scarii harjonindu-se, cantand la chitara, ori jucandu-se cu un catel, o imagine de un pacifism poate greu de inteles... An intitulat acest vis "marginea orasului".
RăspundețiȘtergere@ raimondflorin - Frumos vis, frumos titlu.
RăspundețiȘtergere