"Focul vânăt e gonit de vânt, Zările-au uitat să mă mai doară... De iubire-ntâia oară cânt, La scandal renunţ întâia oară. Am fost crâng părăginit pe loc, La femei şi vodcă dam năvală. Nu-mi mai place azi să beau, să joc, Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut, Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul, Ca uitând întregul tău trecut, Tu să nu mai poţi pleca la altul Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu, Dac-ai şti, cu inima-i pustie, Cum poate iubi un derbedeu Şi cât poate de supus să-ţi fie. Cârciumile le-aş uita pe veci, N-aş mai şti nici versul ce înseamnă, De-aş atinge aceste braţe reci Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă."
Prin lumea asta mare, Noi doar calatorim Ca niste frunze trecatoare Si credem ca traim. Luam cu noi iubiri In inimi le primim Lasam in urma amintiri Nu stim sa ne oprim Nu vreau sa mai ranesc Sa-ngenchiez iar inimi Nu vreau sa ratacesc Eu doar citesc.
. Prietenia este o plantă cu creştere lentă şi trebuie să îndure şi să reziste la şocurile adversităţii înainte de a fi îndreptăţită la acest apelativ. - George Washington
"Focul vânăt e gonit de vânt,
RăspundețiȘtergereZările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul
Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă."
Serghei Esenin - Focul vânăt (fragment)
Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=4ltGIpO
RăspundețiȘtergereIUBIRE RÂND CU RÂND
RăspundețiȘtergereDintr-un prăfuit vagon poştal
Numai noi ne-am rătăcit cumva,
Şi-am ajuns unde-am ajuns...
Dar poate s-a-ntâmplat cum trebuia.
Suntem două plicuri, două cruci,
Necitiţi şi nevăzuţi mereu,
Mă citeşti doar tu
Şi trist mă rog la tine numai eu.
Încă nimeni nu ne-a reclamat,
Nu ne mai aşteaptă nimeni şi
Nu se va deschide vreo anchetă
Când simbolic vom muri.
Suntem două plicuri, două cruci,
Neavând adresă, nici mormânt,
Şi cu-un ultim gest te-aş răstigni
Pe crucea falsă care sunt...
Îmi citeşti un rând,
Îţi citesc un rând,
Suntem numai noi şi-atât,
Iubire rând cu rând...
Pentru Trandafirul si Cristian
RăspundețiȘtergerePrin lumea asta mare,
Noi doar calatorim
Ca niste frunze trecatoare
Si credem ca traim.
Luam cu noi iubiri
In inimi le primim
Lasam in urma amintiri
Nu stim sa ne oprim
Nu vreau sa mai ranesc
Sa-ngenchiez iar inimi
Nu vreau sa ratacesc
Eu doar citesc.