In vesela larma a lumii mizere
Constiinta un pret prea mare isi cere
Ca-nsangeratul sa nu dispere
Si-n rest e tacere,
Negreala,
Neant si durere...
Vanzand iubire pentru putere
Fiinta desfraiele-arunca, paupere,
Incat se sufoca si cactusii-n sere !
Si-n rest e tacere,
Negreala,
Neant si durere...
Jalnicul cantec plange-o viata de vis
Al haului rupt, rasucit paradis...
Tam-tamuri salbatice-i canta isonul
Si crunt, chisnovatic se-mprastie zvonul
Ca-n rest e tacere,
Negreala,
Neant si durere...
Postări
"Jalnicul cantec plange-o viata de vis
RăspundețiȘtergereAl haului rupt, rasucit paradis..." - Magic Storm, deşi tristă, poezia mi-a plăcut. Am selectat în mod deosebit aceste două versuri... Frumoasă metafora paradisului răsucit.
E una din poeziile vechi, din vremuri rrasucite, indoite...
RăspundețiȘtergereda, a fost continuarea unui uragan di ncare am supravietuit amandoi desi corabia era gaurita si noi raniti.:))
RăspundețiȘtergereacum dorinta de viata e mai mare decat a fost vreo data si asta e bine.
E bine cand mai exista o "vesela" larma a lumii mizere; inseamna ca exista si outerea de a merge mai departe!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia...
@Ankhiy - Puterea de a merge mai departe exista dar trebuie sa stim sa o cautam in noi.
RăspundețiȘtergereIti multumesc, te mai astept.