Spre un nou sistem social (II)

În 1970 Maslow a publicat o revizuire a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaşte, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive nesatisfăcute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează un stil de viață nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt satisfăcute adecvat pot deveni adulți care pun deoparte bani sau diferite posesiuni. Maslow credea că singurul motiv pentru care oamenii nu se mişcă în direcția auto-actualizării este mulţimea obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educație deficitară, ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viață într-o persoană cu o abordare pozitivă. Maslow era de părere că educatorii ar trebui sa fie răspunzători de potențialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său. Era bine dar nu era totul. Orice model are hibe, întrucât nefiind creaţia Divinităţii nu are cum să fie perfect. Critica modelului Maslow începe deci chiar din anul promovării sale, acuzat fiind că îşi întemeiată teoria pe aer, sau pe un balon de săpun, neavând în spate o lege comportamentală îndelung studiată şi recunoscută, întemeindu-se doar pe studii de caz. Primul şi cel mai acerb critic este Alfred Kinsey, care introduce gradul de satisfacţie ca apreciere subiectivă asupra caracterului nevoii, în “Human Errors” (“The Kinsey Reports”), încadrându-l în categoria de erori voluntare. Kinsey însuşi postulează atitudinea de comportament uman ca fiind dominant sexual, deci piramida are aspecte diferite pentru bărbaţi şi femei… O a doua critică apare odată cu reiterarea modelului în anii ‘70, când Maslow publică “The Farther Reaches of Human Nature” (1971), eseu care postulează determinarea auto-actualizării ca intrare în starea de transcendenţă, de conştiinţă superioară necesară înţelegerii întregului potenţial al speciei umane. Critica este purtată de conservatoarea Judith Reisman (care dăduse în judecată şi pe Alfred Kinsey) pe motiv că opera ştiinţifică pune la îndoială valorile umane care stau la baza edificării societăţii americane… De ce? Simplu. Societatea americană înseamnă Declaraţia de Independenţă, Constituţia din 1781, Primul şi Al Treilea Amendament, precum şi Adams Act, adică recunoaşterea legală a drepturilor, libertăţilor şi egalităţii în şanse sociale, fundamentul legisativ de abolire a sclaviei şi propăşire socială. Ori, matricea Kinsey şi piramida Maslow puteau constitui la rigoare motivaţia ştiinţifică de re-ierarhizare a societăţii, reintroducerea unei sclavii estompate, determinate de capacitatea unui om de a-şi pune singur de gât lanţurile unei societăţi de consum şi de a le accepta ca pe un dat natural. Mulţi adepţi ai teoriilor ocultei mondiale au văzut în piramida lui Maslow instrumentul de reîmpărţire a omenirii în stăpâni (cei care parcurg piramida până în vârf) şi supuşi (cei care parcurg primele 3-4 nivele), cu atât mai mult cu cât ideea accepţiunii de ocultă mondială aşa cum este promovată de dreapta radicală din numeroase ţări se leagă în genere de Rotschild, Rockefeller, Morgan, în general de evreii cu foarte, foarte mulţi bani, (Maslow însuşi fiind evreu, dar şi Judith Reisman) respectiv de urmaşii mai mult sau mai puţin declaraţi ai dinastiilor europene ori de grupări oculte care îşi desfăşoară activitatea într-un secret total, iezuiţi, rozacrucieni, templieri, illuminati, ordinul de Malta, masonii, şi lista e lungă, fiecare bătându-se pe viaţă şi pe moarte cu toţi ceilalţi (ca într-o cafteală într-un bar din Dublin) pentru un amărât de loc pe o treaptă cât mai sus din piramida buclucaşă. Oameni buni, ce facem cu piramida buclucaşă pusă în braţele omenirii de americani? Pur şi simplu, o răsturnăm !